PNȚ Maniu-Mihalache Brașov

14/06/2026

Schengen - victoria libertății asupra frontierelor închise

Pe 14 iunie 1985 a fost semnat Acordul Schengen, unul dintre cele mai importante proiecte europene ale epocii moderne. Pentru mulți dintre noi, libera circulație pare astăzi ceva firesc. Trecem granițe fără controale, călătorim, muncim sau studiem în alte state europene aproape fără să ne gândim la acest drept.

Dar nu a fost întotdeauna așa.

În urmă cu doar 36 de ani, românii trăiau într-un regim în care libertatea de circulație era sever restricționată. Cetățeanul obișnuit nu avea dreptul efectiv de a părăsi țara. Pașaportul nu era un document personal, ci un privilegiu acordat de stat în situații excepționale și predat obligatoriu la întoarcerea în țară.

Cei care puteau călători erau, de regulă, oameni ai sistemului, cadre de partid, ofițeri aflați în misiune sau specialiști trimiși în străinătate pentru a dobândi cunoștințe utile economiei socialiste.

Pentru mulți români, singura cale spre libertate era fuga.

Zeci de mii de oameni au încercat să treacă ilegal frontiera: pe Dunăre, în ambarcațiuni improvizate sau înotând către malul libertății. Mulți au fost prinși. Mulți și-au pierdut viața. Cei care reușeau începeau o existență nouă, printre străini, într-o lume a drepturilor și libertăților pe care în România comunistă nu le puteau decât visa.

„Frontieriștii”, cm îi numea regimul, erau condamnați și stigmatizați. Dar represiunea nu se oprea la ei. Familiile celor care fugeau sau rămâneau în străinătate erau supravegheate de Securitate, li se blocau carierele și accesul la anumite oportunități. În practică, deveneau cetățeni de rang secund.

Astăzi, toate acestea par de domeniul trecutului. Tocmai de aceea există riscul uitării.

Negaționiștii comunismului preferă adesea să ignore faptul că libertatea de circulație – exercitată astăzi de milioane de români – era, până în decembrie 1989, un drept practic inexistent. Nu existau pașapoarte păstrate acasă. Nu existau vacanțe spontane în Europa. Nu exista dreptul de a pleca și de a reveni liber în propria țară.

Spațiul Schengen înseamnă mai mult decât economie și frontiere eficiente. El consacră un drept fundamental: libertatea persoanei de a circula liber. Pentru România, apartenența deplină la Schengen reprezintă nu doar un succes diplomatic, ci și confirmarea revenirii definitive în familia europeană a democrațiilor.

La 14 iunie ne amintim că libertatea de circulație nu este un privilegiu oferit de stat, ci un drept câștigat cu sacrificii. Un drept pentru care unii au murit pe Dunăre, au trecut frontiere în întuneric sau și-au lăsat familiile în urmă în căutarea unei vieți libere.

*Schengen nu este doar despre frontiere deschise. Este despre oameni liberi.*

*PNȚ Maniu-Mihalache* consideră că apărarea libertăților fundamentale rămâne una dintre marile datorii ale generației noastre. O societate care uită cât de greu a fost câștigată libertatea riscă să o piardă din nou.

14/06/2026

Nu îl mai felicităm.

Al doilea premier desemnat în 10 zile. Același sistem. Altă față.

Adrian Veștea — prim-vicepreședinte PNL și ministru în guvernul Ciolacu — este noua propunere pentru funcția de premier. România nu a primit o soluție. A primit o nouă improvizație din interiorul aceluiași cerc închis.

Cum s-a ajuns aici? Să spunem adevărul.

PSD a retras sprijinul și a mers cot la cot cu AUR la moțiunea de cenzură. 281 de parlamentari au votat căderea guvernului — cel mai mare număr din istoria României democratice. Nu din principiu. Din calcul politic.

AUR nu este alternativa la sistem. Este instrumentul lui de rezervă. Când PSD a avut nevoie de voturi, AUR a fost acolo. Extremismul nu reformează statul. Îl ajută să se conserve.

Dar această criză nu a început săptămâna trecută. Are rădăcini adânci, iar cauza principală este una pe care sistemul refuză să o numească: partidele s-au rupt de proprii cetățeni.

În 1992, 76% dintre români mergeau la vot. În 2020, doar 32%. Chiar și revenirea la 52% în 2024 arată că aproape jumătate dintre cetățeni nu mai cred că votul lor schimbă ceva.

Aceasta nu este apatie. Este un verdict. Cetățenii au înțeles înaintea analiștilor că partidele nu mai reprezintă pe nimeni în afara propriilor structuri.

Ruptura s-a produs deliberat.

Partidele s-au finanțat din banii statului — 386 de milioane de lei subvenție publică în 2024 — nu din cotizații și sprijin civic. Când supraviețuirea financiară nu mai depinde de alegători, legătura dintre partid și cetățean se taie administrativ. Partidele nu mai au nevoie să asculte. Și au încetat să o facă.

Au ridicat bariere pentru a bloca orice concurență reală: sute de mii de semnături pentru participarea la alegeri, prag electoral de 5%, primari aleși într-un singur tur cu 25–30% din voturi. Sistemul introdus în 2011 este apărat și astăzi de PSD și PNL. Săptămâna trecută, Senatul a respins din nou revenirea la două tururi.

S-au transformat în structuri de putere autonome: nomenclaturi care negociază funcții, baroni locali care controlează administrații și aparate de propagandă finanțate din bani publici. În 2024, peste jumătate din subvențiile de partid au mers către presă și propagandă. Nu dialog. Monolog.

Rezultatul este parlamentul pe care îl avem astăzi: ales de jumătate din țară, controlat de partide care nu mai răspund în fața nimănui și capabil să dărâme guverne fără să construiască altceva în loc.

Iar costurile sunt reale.

Peste 10 miliarde de euro din PNRR — pentru spitale, școli și infrastructură — trebuie absorbite până la 31 august 2026. Fiecare zi de blocaj politic îndepărtează acești bani.

16,6 miliarde de euro prin programul SAFE pentru apărare sunt angajate în plină criză politică. România este stat NATO la frontiera estică a Alianței. Securitatea națională nu se administrează în regim de avarie.

Leul s-a depreciat. Deficitul este cel mai mare din UE. Investitorii urmăresc. Iar partidele negociază portofolii.

Ce cerem. Fără echivoc.

PNȚ Maniu-Mihalache se revendică de la Iuliu Maniu și Ion Mihalache, oameni care au plătit cu viața pentru principii și libertate. Moștenirea lor ne obligă să vorbim limpede.

Cerem un guvern cu majoritate parlamentară clară și calendar public verificabil pentru PNRR. Cerem transparență totală în programul SAFE. Cerem revenirea la două tururi la alegerile locale, anularea subvențiilor pentru partide, eliminarea barierelor care blochează competiția politică reală, control civil asupra serviciilor secrete și depolitizarea justiției.

România nu are nevoie de mai multă distanță între clasa politică și cetățeni. Are nevoie de partide care să asculte, să reprezinte și să răspundă.

Nu România este imposibil de guvernat.

Această clasă politică s-a izolat de România.

Ei au produs criza. Noi cerem responsabilitate.

Ei au construit zidul dintre partid și cetățean.

🇷🇴 PNȚ Maniu-Mihalache — noi știm cine suntem, de unde venim și pentru ce luptăm. Pentru România. Întotdeauna pentru România

13/06/2026

13/06/2026

13 iunie 1990 – rana deschisă a democrației românești

Se împlinesc 36 de ani de la începutul represiunii care avea să culmineze cu Mineriada din iunie 1990, unul dintre cele mai întunecate episoade ale României postcomuniste.

Piața Universității a reprezentat speranța unei Românii libere, europene și democratice. Studenți, intelectuali și cetățeni obișnuiți cereau ceea ce într-o democrație este firesc: pluralism politic, stat de drept și despărțirea reală de structurile fostului regim comunist.

Răspunsul puterii a fost violența.

Pentru a-și păstra controlul asupra societății, regimul Iliescu a recurs la un mecanism specific tuturor regimurilor autoritare: identificarea unui dușman intern și mobilizarea societății împotriva acestuia. Sistemul a apelat la batalioanele de asalt mineresti pentru a zdrobi opoziția civică și politică.

Dar cm au fost convinși mii de oameni să ia calea violenței și să își atace propriii concetățeni?

Prin manipulare. Prin minciuni repetate până au devenit „adevăruri”. Prin fake news-urile vremii și prin instigatori care au alimentat isteria colectivă. După cincizeci de ani de propagandă comunistă, imaginea „dușmanului poporului” era deja adânc întipărită în mentalul colectiv.

Protestatarii din Piața Universității au fost prezentați drept huligani, drogați, oameni care își vând țara „pe blugi și dolari”. În schimb, cei aflați la putere se prezentau drept singurii apărători ai interesului național. Liderii lor nu mâncaseră „salam cu soia”, dar vorbeau în numele poporului.

Minerii, îndrumați de instigatori bine pregătiți, au vânat pe străzile Bucureștiului studenți, intelectuali, ziariști și membri ai partidelor istorice. Sedii de partid au fost devastate, oameni bătuți și umiliți, iar libertatea câștigată în decembrie 1989 a fost lovită în plin.

Consecințele le simțim și astăzi. Mii de români au ales exilul, economia a fost capturată de grupuri privilegiate, iar influența moștenitorilor comunismului și ai structurilor securiste continuă să se facă simțită în justiție, economie, politică și presă.

PNȚ Maniu-Mihalache afirmă răspicat: atâta timp cât autorii Mineriadelor nu sunt pedepsiți, iar violența politică rămâne nepedepsită, nu putem vorbi despre o democrație deplină, ci despre un stat capturat

13/06/2026

12 iunie – începutul epurării etnice în Basarabia

Astăzi, PNȚ Maniu-Mihalache își pleacă fruntea în semn de respect și aduce un pios omagiu victimelor deportărilor staliniste din Basarabia.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, regimul totalitar sovietic a declanșat primul mare val de deportări în masă. Zeci de mii de oameni — bărbați, femei, copii și bătrâni — au fost smulși din casele lor și trimiși în Siberia, Kazahstan și în alte colțuri ale Gulagului, unde mulți și-au găsit sfârșitul departe de casă și de cei dragi.

A fost un act de barbarie planificat. Scopul său a fost distrugerea elitelor, frângerea rezistenței naționale, intimidarea celor care mai îndrăzneau să creadă în libertate și modificarea compoziției etnice a provinciei. Deportările și represiunile au continuat și după război, ca parte a unei politici sistematice de deznaționalizare și rusificare.

Aceste crime nu au vizat doar indivizi sau familii. Ele au urmărit distrugerea memoriei, a identității și a demnității unui popor. Pentru numeroși istorici, deportările, colonizările forțate și politicile de deznaționalizare au făcut parte dintr-un amplu proces de transformare demografică și culturală a Basarabiei.

PNȚ Maniu-Mihalache afirmă răspicat că nu poate exista apărarea autentică a suveranității românești fără asumarea adevărului istoric. Pentru cei care relativizează sau neagă crimele comunismului, victimele par să nu conteze, iar numele agresorului este adesea ocultat. Un patriotism care uită deportările, Gulagul și teroarea sovietică își pierde temelia morală.

Memoria victimelor comunismului nu este un exercițiu de trecut, ci o obligație față de viitor. O societate care își uită martirii riscă să repete greșelile istoriei.

La 85 de ani de la aceste tragedii, PNȚ Maniu-Mihalache își reafirmă angajamentul pentru apărarea libertății, a demnității umane, a statului de drept și a adevărului istoric. Avem datoria de a educa noile generații în spiritul memoriei și al responsabilității civice, astfel încât asemenea crime să nu mai fie posibile niciodată.

Trebuie să spunem răspicat adevărul, oricât de incomod ar fi. Libertatea nu se clădește pe uitare, iar memoria victimelor nu poate fi negociată.

Numai adevărul ne poate face liberi.

Glorie eternă martirilor neamului!
Dumnezeu să-i odihnească în pace!

13/06/2026

Drepturile fundamentale nu sunt cadouri ale statului. Sunt ale omului.

Viața, libertatea și proprietatea nu izvorăsc din voința unui guvern și nu depind de bunăvoința unei majorități politice. Statul nu le creează. Într-un stat de drept autentic, el are obligația să le respecte și să le protejeze.

Istoria României ne arată însă că aceste drepturi nu au fost întotdeauna apărate. Au existat perioade în care libertatea a fost restrânsă, proprietatea confiscată, iar drepturile cetățenești subordonate intereselor politice sau ale puterii de moment.

Democrația nu este un bun câștigat pentru totdeauna. Ea trebuie apărată permanent prin instituții puternice, justiție independentă, respect pentru proprietatea privată și limitarea abuzului de putere.

Credem într-o Românie în care statul este în slujba cetățeanului, nu cetățeanul în slujba statului. Într-o societate în care libertatea economică, responsabilitatea individuală și respectul pentru lege reprezintă fundamentul prosperității.

Tradiția național-țărănistă a apărat mereu demnitatea persoanei, comunitățile locale și dreptul fiecărui om de a-și construi propriul destin fără constrângeri arbitrare. Aceste valori rămân la fel de actuale și astăzi.

Dacă împărtășești aceste principii și crezi că România are nevoie de mai multă libertate, mai multă responsabilitate și instituții care să respecte cetățeanul, te invităm să ni te alături.

Libertatea nu este un favor. Este un drept.
Iar drepturile trebuie apărate în fiecare generație.

Completează formularul de adeziune din primul comentariu.

11/06/2026

CSM și-a uitat rostul. Sau poate și-l cunoaște prea bine.

Din lunga listă publicată de CSM, atenția noastră n-a fost atrasă de politicieni sau persoane publice. A fost atrasă de un om obișnuit.

Laurențiu Ștefănescu nu e politician. N-a ocupat nicio funcție. Nu conduce niciun partid. Este un cetățean care a avut o opinie și a exprimat-o. Atât.

Și tocmai pentru asta s-a trezit pe o listă neagră oficială a statului.

Există însă un detaliu pe care CSM pare să-l fi uitat — sau tocmai de aceea îl ignoră: în perioada 2017-2019, Laurențiu Ștefănescu a organizat proteste la Timișoara pentru a apăra drepturile judecătorilor. A ieșit în stradă pentru ei. Pentru independența lor.

Iar acum același om apare nominal pe lista neagră a instituției pe care a apărat-o.

Ce mesaj transmite CSM prin asta? Că dacă ești cetățean obișnuit și îndrăznești să ai o opinie despre justiție, poți fi tratat ca suspect? Că interceptările — instrumentul clasic al Securității — pot fi solicitate împotriva unor oameni al căror singur „delict" este că au vorbit?

Asta nu e protecția justiției. Asta e intimidarea societății civile.

Comisia Europeană documentează de ani de zile problemele reale ale justiției române: ingerințe politice, opacitate administrativă, independență fragilă. Nu cere tăcerea cetățenilor — cere ca justiția să servească cetățenii, nu să-i intimideze.

România a mai trăit perioada în care oamenii erau monitorizați pentru opiniile lor. Știm cu toții cm s-a terminat.

Astăzi e Laurențiu Ștefănescu — omul care, la fel ca noi toți, se bucură de dreptul la libera exprimare și a ajuns pe lista lor neagră. Mâine poate fi oricare dintre voi.

Credeți că o instituție publică ar trebui să nominalizeze cetățeni obișnuiți pentru opiniile exprimate în spațiul public? Spuneți-vă părerea în comentarii și distribuiți dacă considerați că libertatea de exprimare trebuie apărată.

10/06/2026

Partidul Național Țărănesc Maniu–Mihalache susține blocarea vizelor Schengen pentru cetățenii ruși atât timp cât Federația Rusă continuă agresiunea militară împotriva Ucrainei.

Suntem stat NATO la frontiera războiului și suntem expuși direct riscurilor de securitate generate de serviciile de informații ruse.

Cerem blocarea totală a vizelor Schengen turistice pentru cetățenii ruși până la retragerea completă a trupelor ruse din Ucraina și restabilirea ordinii de drept internațional.

Generațiile viitoare ne vor întreba ce am făcut când războiul era la granița noastră.

Partidul Național Țărănesc Maniu–Mihalache susține blocarea vizelor Schengen pentru cetățenii ruși atât timp cât Federația Rusă continuă agresiunea militară împotriva Ucrainei.

Suntem stat NATO la frontiera războiului și suntem expuși direct riscurilor de securitate generate de serviciile de informații ruse.

Nu suntem singuri în această poziție. Suedia, Cehia, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Olanda și Polonia — alături de Norvegia și Islanda — au semnat deja o scrisoare comună adresată conducerii UE, cerând restricționarea vizelor pentru turiștii ruși.  Aceste state avertizează că fragmentarea implementării slăbește influența Uniunii Europene și transmite mesaje contradictorii despre hotărârea blocului european față de Rusia. 

La nivel european, Manfred Weber, președintele PPE — cel mai mare grup politic din Parlamentul European — a avertizat că facilitarea accesului cetățenilor ruși în spațiul Schengen „creează breșe grave pentru activități de spionaj, reprezentând un risc serios la adresa securității naționale”. 

Comisia Europeană a adoptat deja măsuri fără precedent, inclusiv suspendarea Acordului de Facilitare a Vizelor cu Rusia și adoptarea de orientări prin care statele membre sunt îndemnate să descurajeze acordarea vizelor cetățenilor ruși.  Din noiembrie 2025, UE a eliminat vizele cu intrări multiple pentru cetățenii ruși.  Dar aceasta nu este suficient.

Cerem blocarea totală a vizelor Schengen turistice pentru cetățenii ruși până la retragerea completă a trupelor ruse din Ucraina și restabilirea ordinii de drept internațional.

Coerența politicii europene de sancțiuni impune ca libertatea de circulație în spațiul Schengen să nu fie acordată cetățenilor unui stat care amenință ordinea de securitate continentală.

Războiul are consecințe. Și diplomația trebuie să le reflecte.

Generațiile viitoare ne vor întreba ce am făcut când războiul era la granița noastră.

Noi am ales să nu tăcem.
Susține inițiativa. Distribuie acest mesaj.

09/06/2026

Vă este teamă? Și nouă.

Ne este teamă pentru copiii care cresc într-o țară în care drogurile ajung tot mai aproape de școli.

Ne este teamă pentru fiicele, soțiile, mamele și surorile noastre, într-o societate în care prea multe femei continuă să fie victime ale violenței.

Ne este teamă când vedem arme ilegale circulând prin România și grupări infracționale care sfidează legea și autoritatea statului.

Dar frica nu trebuie să ne paralizeze.

Frica trebuie să se transforme în curaj civic, în voință politică și în hotărârea de a curăța România de corupție, violență și crimă organizată.

Datele oficiale sunt alarmante. În 2025, DIICOT a capturat peste 3 tone de droguri, dintre care peste o tonă au fost droguri de mare risc. România nu mai este doar o țară de tranzit. Devine tot mai mult o piață de consum, iar tinerii sunt principala țintă a rețelelor infracționale.

În același an, Poliția Română a confiscat 4.569 de arme de foc și aproape 394.000 de cartușe. În martie 2026, la Calafat, au fost descoperite peste o sută de pistoale ascunse într-un transport internațional. Nu mai vorbim despre incidente izolate, ci despre un fenomen care amenință siguranța cetățenilor.

Iar tragedii precum cea de la Lupeni ne arată unde se poate ajunge atunci când violența, armele și slăbiciunea instituțiilor se întâlnesc.

PNȚ Maniu-Mihalache spune clar: România nu poate fi lăsată la mâna clanurilor, traficanților și rețelelor care prosperă din frică și neputință.

De aceea susținem un plan ferm și constituțional împotriva crimei organizate:

• confiscarea extinsă a averilor provenite din activități infracționale;

• unități speciale anti-clanuri și coordonare reală între instituții;

• toleranță zero pentru arme ilegale și traficul acestora;

• lovirea surselor de finanțare ale grupărilor infracționale;

• protecție reală pentru victime și martori;

• combaterea traficului de droguri în școli, cartiere și mediul online;

• eliminarea complicităților dintre lumea interlopă și administrația publică.

România trebuie să redevină o țară în care oamenii cinstiți se simt protejați, iar infractorii se tem de lege.

Nu frica trebuie să conducă România.

Legea trebuie să conducă România.